Nimic nu este ascuns. Orice ați vorbit va rămâne în aer, rămâne în apă, rămâne în copaci, rămâne pe iarbă, în pământ, peste tot. (Uau!) Poate într-o zi, oamenii de știință vor putea să le prindă. (Uau!) Și atunci noi îl putem auzi pe Iisus predicându-ne personal. (Uimitor.) Sau putem auzi vorbele lui Buddha în limba Lui pe care noi nu o înțelegem.
( În ceea ce privește toată munca de la Supreme Master TV pe care Maestra o face, mai este ceva ce ar putea face echipa pentru a ușura volumul de muncă al Maestrei? ) Oh, voi ajutați foarte mult acum, mai bine ca înainte. Când eu am început prima dată, era atât de haotic. Nu văzusem soarele de multă vreme. Lucram toată ziua, toată noaptea. Și chiar atât de obosită, că nu puteam mânca, nu puteam dormi. Dar acum, după doi, trei ani de pregătire, voi dragilor sunteți mult mai bine. Stilul este mai bun. Dacă vă uitați la început, când eu încă nu am fost, (Da.) știți ce spun, ca un TV fără sens. Mă întreb de ce nu am făcut doar un radio, pentru că era destul de bine pentru un radio. Nici atât, nici atât. Tipul care citea știrile citea ca și cum el își hrănea copilul cu sticla, și apoi citea în același timp în timp ce un ochi este închis sau jumătate de ochi deschis. Priviți înapoi la început, prima zi. Eu nu pot să cred! Eu nu am avut timp să mă uit la vremea aceea. Am crezut că voi, dragilor, știați deja ce să faceți și ei mi-au mărturisit: „Oh, sora aceasta a fost coordonator pentru vechiul TV din LA înainte, și acel om și acesta ... ” Ei își folosesc proprii pui, proprii muncitori. „Aceasta și acela deja, au făcut una alta, au fost acolo ... ” Și așa, eu m-am gândit: „Bun. Atunci eu nu trebuie să fac nimic.” Și până am verificat. Oh, Doamne! Aproape că am leșinat. ( Oh.) Dumnezeule. Așa mi-ați pus titlul la televizor? Supreme Master Television și așa inertă? Atunci a trebuit să încep să lucrez, dar la început, era așa haos și dezorganizare încât a trebuit să muncesc zi și noapte să îl aducem la ce este astăzi.
Înainte eu trebuia să fac absolut totul: alegerea crainicilor chiar, să scriu toate comentariile și să scriu multe lucruri. Chiar acum, chiar și azi, uneori voi dragilor mă ajutați să scriu unele. (Da.) Când eu am uitat, atunci voi dragilor ați scris ceva. Din când în când. Foarte rar, eu uit, dar uneori sunt prea obosită sau prea ocupată, în interior şi la exterior. În interior mai ocupată decât în afară chiar. Afară este floare la ureche. Chiar și atunci, mă obosește, desigur.
Nu sunt obișnuită cu computerul și toate acestea. Ochii mei devin mai puțin ageri acum. Eu nu aveam nevoie să port ochelari să mă uit la subtitrări. Și acum trebuie. (Oh, Maestră.) Înainte îi foloseam pentru a citi doar textele deoarece textul printat este mai mic. Și acum eu trebuie să-i port chiar și când mă uit la computer pentru subtitrare și să mă uit la imagini pentru a le face mai precise. Și uneori, am dureri de cap. Chiar dacă noi luăm măsuri preventive, dar totuși, eu sunt prea sensibilă, mai ales în refugiu. Și ei mă fac să lucrez chiar. Dar eu nu pot să nu lucrez pentru Supreme Master Television. Nu pot să vă las pe voi toți să o faceți. Eu am văzut deja de multe ori. Nu a mers. (Da, Maestră.) Adică poate funcționează o zi, sau nu funcționează o zi. O zi funcționează, două zile nu funcționează. Atâtea greșeli și atâtea lucruri. Stilurile și ... Chiar recent, ați văzut cum am corectat multe greșeli? (Da, Maestră.) Chiar și voi americanii scrieți așa? Gramatical, nu logic. Uneori le pot vedea. Dar nu dau vina pe voi, dragilor, pentru că uneori noi avem multă muncă. Și voi nu puteți să fiți atenți la tot. Voi ați făcut tot posibilul, știu asta. Și este o muncă grea. (Mulțumim, Maestră.) Este o muncă foarte grea. Chiar și când tastezi în computer, uneori face mâna să obosească. (Da, Maestră.) Dacă o faci toată ziua, nu-i aşa? Și, de asemenea, degetele tale simt ceva. Dor sau nu? (Dacă ne-am obișnuit cu asta, degetele noastre sunt în regulă.) Oh, adevărat? Cum de mă dor degetele când folosesc computerul?
Trebuie să folosesc computerul acum. Am folosit scrisul de mână pentru a corecta. Dar asta era prea rău, pentru că am trimis scrisul de mână mai departe și l-au tipărit, dar l-au tipărit greșit. A trebuit să-l verific din nou. (Oh.) Înainte de a-l trimite, așa că este ca și cum am lucrat dublu. (Da.) Și multă muncă și să lucrezi dublu așa, cum poate o persoană să aibă grijă de toate emisiunile și să lucreze dublu? Chiar dacă pe unele emisiuni nu le corectez, dar tot trebuie să le văd mai întâi. Trebuie să o citesc ca să o cunosc, să știu dacă trebuie sau nu să corectez undeva. (Da, Maestră.) Totuși ia timp. Corectând și scriind, irosesc mai mult timp, dar chiar dacă nu, încă este nevoie. Și toate scrisorile de Premiere, trebuie sa le trimit, trebuie să le citesc, trebuie să le corectez. Pentru că uneori, am corectat deja, le-am trimis înapoi și ei fac o altă greșeală. Trebuie să corectez din nou și din nou. Dar în zilele noastre, mai puțin pentru că mulți dintre voi deja s-au îmbunătățit mult. (Da, Maestră.) Și deja s-au obișnuit cu sistemul și cunoașterea și lucrurile. Și acum, eu folosesc computerul să corectez. Am crezut că nu o pot face niciodată pentru că nu am știut niciodată cum să mut mouse-ul înainte. Știți, cursorul? (Da, Maestră.) Eu nu puteam să-l mișc. L-am mișcat și nu l-am putut vedea niciunde. Am spus: „Unde, unde, unde? Unde te-ai dus? Vino înapoi aici!” Oh, uneori el nu a revenit mult timp și l-am mișcat frenetic, el nu s-a întors. I-am spus: „Tu, revino acum!” Uneori, pare că el mă ascultă, dar computerul, el are propria lui minte. Nu mă ascultă. Uneori, parcă doar respir și apoi se schimbă. Nu puteam să mă întorc în acea zonă din nou sau a luat-o razna. Azi din nou, a trebuit să cer cuiva să îl repare. Mulțumesc Domnului. Dar eu am învățat și o fac de pe computer acum. Înainte obișnuiam să o fac de mână. Și de mână, este foarte dependent. Și nu îmi place dependența. (Înțelegem. Da, Maestră.) Pentru că a trebuit să scriu și trebuia să vină cineva să-l ridice și apoi trebuie să-l ducă la acea persoană, și atunci eu trebuie să aștept. Și apoi vine altul și vine altul toată ziua, cum vin oamenii înainte și înapoi ca un yoyo. Pentru că unele sunt urgente, (Da, Maestră.) și corectează din nou și iar și iar. Și uneori sunt și eu foarte obosită, psihic și fizic și trec cu vederea unele zone. Și mai târziu mă uit din nou, și corectez din nou. Sau fac unele completări și asta vine înainte și înapoi, înainte și înapoi mult. Și este, de asemenea, foarte obositor pentru poștaș. Pentru poștașul discipol. Și nu-mi place foarte mult că oamenii urcă și coboară, sus si jos, înăuntru și afară mereu, în câmpul meu magnetic. (Da.) De asemenea, provoacă tulburări pentru mine, pentru concentrarea mea. De aceea uneori eu nu pot lucra bine și trebuie să corectez iar și iar. Voi dragilor știți. (Da.) Unii dintre voi care lucrați aproape de mine, știu.
Și am întrebat cu mult timp în urmă, eu am întrebat mai multe persoane: „Puteți să mă învățați cum să fac asta? Spuneți-mi cum să o fac ca să nu trebuiască să o scriu de mână, și atunci nu trebuie să tot veniți și să mergeți sau alți frați și surori nu trebuie să tot vină și să meargă tot timpul”. Ei au spus: „Nu, Maestră. Este foarte complicat.” Apoi, o altă persoană a spus: „Oh, este foarte complicat, foarte complicat.” Și apoi celălalt a spus: „Sunteți prea ocupată, Maestră. Nu puteți. Acest lucru este prea mult pentru Dvs. să învățați.” Și eu m-am gândit așa. Am crezut că nu am lucrat la computer înainte cu excepția [când] voi dragilor deja ați făcut un USB și l-am pus înăuntru să văd, cum ar fi vizionarea videoclipurilor. Altfel, eu nu aș fi putut să fac ceva înainte. Aș putea tasta la o mașină de tastare electrică, asta este tot. Deci, la început, am spus: „Bine, măcar cumpărați-mi o mașină de dactilografiat electrică.” Aș tasta la ea, deci este mai clar decât scrisul de mână. Dar am tastat doar cu două degete. Sau chiar un deget, unu și jumătate. A durat atât de mult, atât de mult. Și atunci mai târziu am spus: „Oh, trebuie să învăț la computer. Trebuie.” Și atunci am întrebat un alt frate de-al vostru și el mi-a spus ce să fac, a scris doar câteva instrucțiuni, a apăsat niște butoane și s-a făcut. Deci acum eu fac asta. Sunt foarte fericită cu asta. (Mulțumesc Domnului. Minunat.) Este încă foarte lent, dar mai bine decât să trebuiască să verific din nou, dublu. (Da, Maestră.) Citesc din nou propriul meu scris și devin iritată uneori pentru că unele cuvinte sunt foarte clare. Unele cuvinte poate nu sunt, dar unele sunt foarte clare, și încă ei mai fac greșeli pentru că ei gândesc diferit. Ei cred că asta vrea să spună Maestra. Sau poate sunt prea distrași de, nu știu, fete, băieți sau pui sau orice altceva este în fața lor în acel moment. Cine știe? Sau puicuțe. Bine. Așa că acum este mai controlat. Eu nu trebuie să am oameni care aleargă în jurul meu și înăuntru și afară la poarta mea sau la ușa mea. Ei nu pot intra, eu încui ușa tot timpul. Dar totuși, vin lângă poarta mea, lângă ușa mea, deja este ceva rău. Nu-mi place. (Da, Maestră.) Mai ales când sunt în refugiu. Este destul de rău că eu trebuie să muncesc în refugiu deja și suprasolicitându-mi deja energia. Încerc tot ce pot. (Mulțumim, Maestră.) Atâta timp cât corpul meu funcționează. Uneori nu funcționează imediat când sufletul meu nu este încă ... iar eu trebuie să mă forțez să muncesc și atunci este greu. Țin telefonul și pixul, pur și simplu continuă să cadă din mâna mea, (Vai.) de parcă nu le pot apuca. Nimic nu este în neregulă cu mine, eu sunt sănătoasă. (Da. Slavă Domnului.) Cu cât mergi mai sus, uneori este așa. (Da, Maestră.) Corpul nu funcționează la fel de alert ca atunci când sufletul este în jur. (Da, Maestră.)
Bine. Alte întrebări? (Nu mai sunt întrebări, Maestră.) Asta este bine! Nicio întrebare este o întrebare bună. ( Vă mulțumim pentru timpul acordat. ) (Mulțumim mult, Maestră.) Vă mulțumesc că ați pus întrebări inteligente. Îmi place asta. Va fi în beneficiul altor frați și surori, de asemenea. (Da, Maestră.) Și poate unul sau doi dintre oamenii lumii, dacă au timp să se uite, dacă chiar le pasă. Este un beneficiu. Chiar dacă ei nu o știu, dacă ei nu se uită, există și energia. Nimic nu este ascuns. Orice ați vorbit va rămâne în aer, rămâne în apă, rămâne în copaci, rămâne pe iarbă, în pământ, peste tot. (Uau!) Poate într-o zi, oamenii de știință vor putea să le prindă. (Uau!) Și atunci noi îl putem auzi pe Iisus predicându-ne personal. (Uimitor.) Sau putem auzi vorbele lui Buddha în limba Lui pe care noi nu o înțelegem. (Uau!) Dar cine știe? Poate o vom face. Poate până atunci, ființele umane au evoluat suficient pentru a ști toate acestea, pentru a înțelege învățăturile Maeștrilor. Atunci eu voi fi liberă pe veşnicie. (Uau!) Atunci eu nu trebuie să mai revin. Poate nu mă mai întorc de data aceasta. Este prea dificil (Da, Maestră.) să înveți oamenii. Și dacă ei îţi fac rău, obțin karmă rea. Eu trebuie să mă ascund peste tot, voi nu ați înțeles. Eu sunt mai îndrăzneață acum decât înainte. Dar cu voi, dragilor, eu sunt mai relaxată și inspirată să vorbesc. Înainte, oriunde mergeam, eu purtam doar haine foarte normale, la fel ca toată lumea, ca să nu ies în evidență. (Da, Maestră.) Vorbesc despre iubiți, iubite, despre filme. Despre: „Oh, inflația este groaznică!” Despre supermarket: „De ce au vândut ei așa ceva?”
Bine atunci. Este bine. Mi-am terminat și eu munca. Astăzi nu este o corecție prea mare de făcut și nu este prea mult de scris. Ieri, multe. (Vă mulțumim.) Pentru că a trebuit să scriu lucrurile acelea pentru voi, (Da, Maestră.) și de asemenea de corectat unele. Sunt recunoscătoare când în unele zile am mai puțină muncă de făcut. Asta înseamnă că v-ați îmbunătățit intelectual și spiritual. Voi gândiți mai clar, mai puține tulburări, mai puțin gunoi în creierul vostru. (Da, Maestră.) Mai puțină obstrucție de la puterea negativă, și eu sunt foarte fericită. Deci, mulțumesc, tuturor, că ați făcut acest lucru mai bine. (Vă mulțumim, Maestră. Mulțumim Maestrei pentru binecuvântarea Maestrei.) De asemenea, este mai bine că în prezent noi ne organizăm mai bine, adică editorii tineri sunt verificați de editorii superiori, de exemplu așa. Înainte eu făceam totul singură (Oh.) și a fost atât de mult, atât de mult. Eu mă gândeam că nu știu cât pot să trăiesc. Atât de rău a fost. Era atât de obositor și atât de epuizant. (Da.) Dar acum ne organizăm mai bine, și toată lumea ajută pe toată lumea. Nu ca înainte. Acum, chiar și cei care subtitrează ajută la editarea unora. (Oh, da.) Deci merge mai bine și mai puțin stres pentru toată lumea acum. Desigur, noi am pierdut câțiva. Unii vin și le este dor de casă sau ceva și au plecat. Sau unii spun că trebuie să meargă înapoi acasă pentru a studia. Am spus: „Da, desigur, vrei să studiezi anatomia femeilor. Nu?” El are aproape 40 de ani deja. (Oh, nu.) Și are doi copii. Divorțat, de exemplu. Ce mai vrea să studieze? Nu, a spus că trebuie să se întoarcă înapoi la școală. Eu mă gândeam: „Oh, da, desigur.” (Nu se poate.)
Deci atunci, nimic mai mult. Vă doresc bine tuturor. Doresc la oricare dintre frații și surorile voastre care ascultă, le doresc tuturor bine. Și doresc tuturor oamenilor buni de afară, bine, la oricine ascultă. (Vă mulțumim, Maestră Noi îi dorim bine Maestrei.) Fie ca dragostea lui Dumnezeu să fie simțită de inima voastră tot timpul. Fie ca îndrumarea lui Dumnezeu să fie în mintea voastră tot timpul, să faceți întotdeauna lucrurile bune și în beneficiul celorlalți. Amin. (Amin.)
Știți, v-am spus deja dar vreau să o spun la înregistrare că sunt atât de impresionată și recunoscătoare pentru voi fetelor, pentru prezența voastră, dăruirea voastră și voința voastră de a lucra pentru a ajuta lumea, și personal, desigur, ajutându-mă în idealurile mele. Eu sunt foarte impresionată cu perspectiva voastră idealistă și spiritul vostru și sunt foarte recunoscătoare. Vreau doar să vă spun, multumesc tuturor ca sunteți aici, pentru că sunteți cu mine. Adică pentru că sunteți cu noi pe această planetă în acest timp de necesitate și necaz. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru totdeauna. Sunt sigură că Dumnezeu vă va binecuvânta pentru totdeauna, dar este dorința mea pentru toți. Și, desigur, eu sunt recunoscătoare pentru băieți, care lucrează cu noi, de asemenea. Da, este la fel. Doar că s-a întâmplat să vorbesc cu voi dragelor astăzi, deci spun doar de fete, dar și pentru băieți, eu sunt foarte recunoscătoare și Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți pentru totdeauna și binecuvântați să fie și muncitorii de la Supreme Master Television în orice fel, din toată lumea. Dragostea mea este cu voi pentru totdeauna și Dumnezeu să vă binecuvânteze veșnic. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc.
